marți, 22 iulie 2008
Marea
Se agită marea când noaptea încet se lasă
Şi valuri spumegânde se sparg de stânca rece;
În apă se-oglindeşte un dans de lună plină
Ce pare că împrăştie spre mal albe sclipiri.
Se-aude melodia de valuri fredonată,
O simfonie a mării, un glas de vânt plângând,
În scoicile uitate pe plaja părăsită
Unde prezentul tace şi împleteşte un gând.
În şerpuiri de valuri se-ascund stropii de ploaie
Şi-n infinitu' albastru se contopesc şi ei;
În vraja nopţii calde, o barcă-n larg dispare
Şi lasă in urmă trena crăiesei fremătând.
joi, 10 iulie 2008
Negru
Negru e aerul ce-agaţă
Minutele de neatins, fierbinţi,
Ce ne îmbată gândul.
Negrii sunt ochii tăi
În care-mi scald privirea,
În care mă cufund
Ca intr-un dulce vis,
În noaptea ce ne leagă
În negrul întuneric,
În setea de iubire
Şi focul absolut,
Când valuri de pasiune
Ne mângâie fiinţa,
Când ceasul se opreşte
Şi devenim eterni.
Minutele de neatins, fierbinţi,
Ce ne îmbată gândul.
Negrii sunt ochii tăi
În care-mi scald privirea,
În care mă cufund
Ca intr-un dulce vis,
În noaptea ce ne leagă
În negrul întuneric,
În setea de iubire
Şi focul absolut,
Când valuri de pasiune
Ne mângâie fiinţa,
Când ceasul se opreşte
Şi devenim eterni.
miercuri, 9 iulie 2008
Încă...
duminică, 6 iulie 2008
Visuri mari
Abonați-vă la:
Postări (Atom)