Mi-s ochii plini de ceață,
lumina-și înfige unghiile-n mine și trage
ca de o cârpă ce spală podeaua.
Vopselele se scurg,
conturul le scapă în mințile tunse de gânduri.
De-atunci nu mai știu
m-am trezit într-o viață
cad, mă ridic, alerg, mai visez
dar de mâine e soare și cred că se-ntâmplă.
Exist fără teamă
am drept la o umbră
nu-s ochi, dar prezentă în haina ce-o port.
Când plouă-s cu mine
m-așez într-un colț și cos același minut de liniște.
Mă găsesc mult mai vie în sunete moarte
despărțirile se aleg în tocul ușii
când cineva decide că ai stat destul pe aici
și te ia să încerci altă lume
sau poate să-ți dea altă viață.
Nu știu, dar accept
de ieri dansez același ritm și sunt mai aproape de mine.
De ieri nu-s doar eu
sunt un cumul de stări
dar mi-e bine.
