vineri, 26 martie 2010

Aproape


Adulmec prezenţa ta.
Îmi pare că beau din licoarea cuvintelor tale
şi nu mă satur...
ţi-aş prinde zâmbete-n pumni
şi i-aş deschide când eşti trist,
şi câte n-aş mai face...
dar,
mi-e teamă să iubesc.
Acoperă-mă cu viaţa fiecărui vis
ce-nfloreşte în tine,
învaţă-mă să cred, să-nfloresc
din ochii-ţi căprui.
Semănăm prea mult...
Suntem o contopire a două gânduri,
pasiuni,
într-un singur suflet,
menit să iubească.
E straniu să aflu
cât de aproape eşti când adorm.

Niciun comentariu: