Autumnal

Aceleași drumuri
un sentiment de regret mă încearcă
când privesc fumul de deasupra câmpului
e ca și când ai pierdut ceva
cândva, demult

oamenii din tren își povestesc viața
dar în tren e frig
iar cuvintele încarcă mai puțină emoție
au avut curajul să îmbătrânească
și acum se bucură de fiecare pas spre trecut
unii-și desfac rănile și cer milă
mamele lor au obosit să-i mai certe
și s-au dus devreme
copiii pun intrebări, e și firesc
uneori îmi par că vor să cunoască totul
ca niște mici savanți

spre orizont culorile se împletesc
făpturi maronii se adună în stoluri
se-ndreptă spre sud
tot pământul se-adună în mine și iese mărunt
și greu ca un strigăt
se rupe-n bucăți, se întinde-n ecou
ca un nor risipit cu-n aer de somnolență acută
te mai văd printre gene estompat ca o umbră
niște linii-ntrerupte se agită nespus
se dilată atomii, conturu-ți dispare
și suntem deschiși
eul meu se agață de alt cer intern, departe de tine.