Mi-am auzit numele strigat
aș fi lăsat toate nimicurile înghesuite în geanta de pe umăr
să pot grăbi pasul
un clește intern îmi strângea stomacul, iar gâtul...
de gât mă țineau cu mâinile aspre
ca un fular legat prea tare
nebunii ar ieși cărând în spinare vâlva și vina
aș plânge infinit
cu inima stoarsă m-aș ghemui să respir, dar
pe strada asta nu se plânge
cei ca mine și-au pansat sufletul și-l țin acasă
eu merg mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu