Mi-e dor de momentele când sunt singură cu mine
când
cobor în adâncuri
ca
într-o mare neagră să mă regăsesc
acolo
jos e liniște
poți
înota în voie
nimeni
nu spune nimic
ești
liber să te deschizi ca o scoică
deasupra
gândurile stau la rând
uneori
se înghesuie și e cald
respiri
mai greu
obosești
și
vrei să stăpânești trăirile nesupuse din tine
de
multe ori
prefer
să ascult tăcerea-n care munții își duc viața
să-mbrățișez
ploaia
să
vorbesc cu marea
să
te privesc prin ochelarii de soare
să-nec
cuvintele în mine
și
să uit
să
uit ce gândesc
și
că mi-e dor de tine
de
multe ori te-aș prinde într-o mână
te-aș
strânge în pumn
ca
pe-un smoc de noroc
și
te-aș sufla în zare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu