joi, 22 noiembrie 2012
:
Au înghețat castanii
și cresc din tine rând de rând mai mult
cu tălpile reci
și port șosete
cu mâinile-mi goale
cu timpu-n ureche
alerg prin tine, prin piețe și gări
și prin noi
transpiră copacii și norii
se-ntinde pământul la soare
limita-i cerul
creionul și foaia din geanta mea neagră
cearșaful și umbra ce cade pe mine
se strâng într-un pumn amorțit
și ziduri de praf mă-nghesuie-n mine
respir între noi mai acut
mi-e gând de negând cu pielea cusută pe mine
pe tine
cu ape mai repezi te strâng
îmi taie tot corpul
nebunii-s cuminți pe schele mă-nalță în ceruri
și-s om de neom
iar norii nu mint
când plouă rodește pământul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu