Suflet adormit de lună,
Scrum de negre dimineţi
Mi-este patima străpunsă
De dureri şi de tristeţi.
Asfinţit de viaţă plină
De amar şi supărări,
Brună inimă bătrână
Zdrenţuită de oftări.
Pom stufos de amăgire,
În grădină găzduieşti,
Fum de gânduri supte-n boare
De petale îmi trezeşti.
Roşiatică privire
A apusului meu pur
Care zace-n nemurire
În amorul stins, nebun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu