De ce-i atât de frig în cuvântul tăcere?
Îl rostesc.
Am căzut între abis și neant, iar
apele repezi din mine
nu-mi dau decât gânduri de moarte.
Sunt tulbure...
și totul se-agită în mine,
fiorii îi simt pe sub piele, iar
sângele-n vene se-ncheagă.
Tot corpul mă strânge,
îmi tremură carnea,
doar mâinile-s reci,
apasă pământul;
sfârșitu-i aproape, dar
nu vezi nimic, nu simți decăderea.
Sunt fadă, iubite...
pasivă și vidă;
vulcanii erup, afară-s tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu