Mesaj

M-am oprit pe marginea zilei să-mi trag sufletul
soarele arde cu putere
iar casele par că dospesc
rafale de vânt se lovesc de mine
sunt imună
parca mi-e dor să iubesc și nu-mi dau voie să-ncep
se poartă toamna în inimi și gânduri
picioare interne mă calcă pe suflet
să fie mai mic și să iasă
făpturi ruginii foșnesc agitate niște coli de hârtie

cei ca noi își rup unghiile pe un colț de tablă
își adună nervii despletiți
și-apoi zbiară căutând ajutor

n-ai cum să vezi mai departe
e ca și când ochii-și deschid înăuntrul
și cauți să aprinzi becul pentru că nu înțelegi noaptea
vrei să ieși din tine, dar venele te strâng
te uiți cu teamă-n jur
te retragi din luptă și fugi
a doua zi te întorci
o iei de la capăt, cu alt ințeles
când privești de aici, ai curaj să zâmbești
te pot ține de mână.