Negare

Sunt ploi ce se-mplinesc în mine
mă sapă adânc
ca o boală ce se luptă cu ultimii anticorpi
mă mistuie emoții negate, respinse
gândurile mă strâng
am reprimat orice dorință nespusă
iar acum mă privesc cu teamă printre rânduri

de câteva săptămâni mă trezesc noaptea
aud dulapul trosnind parcă amorțit
uneori ploaia se mută afară
o urmăresc tăbărând în streașina de deasupra geamului
și-adorm într-o oră
alteori e prea liniște să mai am vreun gând
și-mi continui visul

mă tot gândesc la ziua aia când eram amândoi
o ploaie de toamnă se continua în tine
te simțeam aproape
în capul tău se regizau momente, diafilme
iar eu m-ascundeam în colțuri stingheră
să nu te deschid
să nu mai ascult niciun gând

am deschis geamul să te primesc mai cald
umbrele copacilor se-odihnesc pe zăpadă
mă tem că-i prea liniște să nu apari într-o doagă
și-mi pare că vii
te-aș îndemna să rămâi
să ne-amintim de decembrie
cu mintea turtită în mâini.