Vine trenul
gara e la fel de albă
tăcerea s-a ridicat la suprafață
inspir aerul rece
aș scrie și rescrie fiecare gând ce începe cu tine
apoi aș arunca tot într-un foc golit pe dinăuntru
și aș porni să mă înfrunt
cerul nostru are marginile roase
se-ndoaie simetric peste mine
doar tu te joci în alt cer
ziua s-a lăsat într-o parte
mi-aș încălzi mâinile lângă soba de-acasă
mișcând cu un chibrit zațul de pe fundul minții
mă țin de mână să nu mă pierd de mine
de carcasa de om straniu
și simt c-am mai trecut pe-aici cândva
lumina se-nchide în sine
copiii își scriu fericirea cu majuscule
iar mamele lor țin de genți
să nu le fure nimeni sufletul
trenul încetinește
din cer a mai căzut o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu