Sunt doar o umbră, o pată-ntunecată,Legată de piciorul unui biet copil,
O conturare obscură, imprecisă
Ce urmăreşte-un trup nepotrivit.
Eu nu am suflet, nici gândire,
Nu am nevoi, nici supărări,
Sunt doar o umbră fără zâmbet,
Un om de fum fără culori.
Şi-am să rămân un spectru, o fantasmă,
Un duh topit în întuneric;
Mereu o umbră ştearsă, neatinsă,
Întruchipată-n trupul aceluiaşi copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu