Nostalgie...

Trec clipele ţinându-se de mână
Şi nu revin decât ca amintiri
Ce-mi gâdilă retina conştiinţei…
Imagini vii, depuse-n portofoliul vieţii,
În care te ascunzi şi zburzi ca un copil,
S-au dizolvat în suflet brodându-i haina lungă.
Mi-aduc aminte gara în care ne-am văzut întâia oară,
Primul sărut, cu-aroma iernii ce uita să plece,
Atât de firav şi suav, topit pe buzele fierbinţi
Ce-ardeau de nerăbdare să-ţi simtă mângâierea.
Primul fior şi prima strângere de mână
Vibrează şi acum în mine, de parcă a fost ieri.
Parcul e gol şi banca noastră tot mai tristă;
S-au urâţit şi plâng de când n-ai mai trecut pe-acolo.
Nici eu nu am rămas aceeaşi, nimic nu e la fel…
N-am mai păstrat decât un mugur de credinţă
Şi-un zâmbet eclipsat de nostalgie…