Mi-e teamă să păşesc pe drumurile Ce mi se deschid în viaţă,
De parc-ar fi de sticlă
Şi nu vreau să le sparg.
Nici nu mai cred
Că-mi pot alege o cale
Căci toate sunt fragile
Şi nu-mi doresc să cad.
Sunt multe drumuri
Fără siguranţă,
Atât de instabile, abrupte
Şi pline de-ncercări,
Un labirint al vieţii
În care-mi caut ieşirea,
Triumful regăsirii,
Al propriei mele vieţi.
