Mi-e teamă de corpul
ce astăzi m-ascunde,
voci ce mă-ngână, îmi spun că sunt eu...
Mă simt posedată de-o minte păgână,
cuprinsă-n curentul ce-mi fluieră-n gânduri.
Simt aerul rece,
îmi mângâie faţa
şi ploaia de vapori sorbită de piele.
De suflet străină,
port focul în vene, iar
capul mi-e greu de-atâta întuneric.
În purpura serii-mi găsesc alinarea,
când pete de soare se mistuie-n mine;
atunci mă simt eu,
când ziua apune, iar
scâncetul minţii se stinge-n eter.
