Dorinţe

Dorinţe...
Fiare spumegânde
În căutare de hrană
Pe colinele abisului
În care mă cufund
Umbrită de păreri
Şi vise...

Multe dorinţe...
Adunate pe-o perdea
Fluturată sub soare
În adieri de vânt
Şi nesărate gânduri
Ce îmi inundă capul
Cu nimic...

Mai multe dorinţe...
Corăbii ancorate
În timpuri trecute
Şi nori de refuzuri;
Dorinţe bătrâne-
Crăiese nebune
Ce cos infinit.

Eroină

Escaladez triumful
Şi mă avânt în clipe
Tivite de-armonie
Cu adormit mister.

Înhum în mine frica
Şi fresca amintirii,
Sting orice glas al minţii
Şi-eliberez tăcerea.

Pătrund prin neguri triste
Şi-un clopot se aude,
E ceasul ce vesteşte
Căderea în neant.

Sfârşitul mă doboară,
Cu colţii mă înhaţă
Şi-n urma mea rămâne
Doar sângele-nchegat.

Şi trupul greu se lasă,
Fără simţire, rece,
Mă uit la el cu silă
Şi-n zare mă retrag.

Îmi curgi prin vene

Îmi curgi prin vene
Îmbujorându-mi spleenul
Şi-mi înverzeşti speranţa
Că încă mai trăiesc,
Pân' păpădia vieţii
Va fi suflată-n zare
Şi orice moleculă
Îşi va găsi sfârşitul...

Îmi curgi prin vene
Călăuzindu-mi paşii
Şi fiece mişcare
În lenta unduire
Pân' trupul meu adoarme
Şi sufletul se duce
Vândut, spre altă lume
De umbre necurate...

Îmi curgi prin vene
Legându-mă cu timpul,
Cu pânze de cristaluri
Şi-nmugurite veacuri.
Îmi curgi prin vene
Noaptea, apoi în zi mă mistui
Se-alege doar cenuşa
Şi-apoi renasc...

Măreţie

Am cules raze de soare
Şi-am făcut cununi de vis,
Am împletit cu ardoare
Roua de pe trandafiri.

Am legat speranţe, gânduri
De sclipiri şi amintiri,
Ţi-am făcut mănunchi din lacrimi
Şi-ntr-un dor ţi le-am trimis.

Am prins timpul de ureche,
L-am certat că-i prea grăbit.
Adieri de vânt şi clipe
Cu iubire le-am încins.

Am unit îngeri cu demoni,
Nori de ploaie am gonit,
Orice rămăşiţ-a pizmei
Sugrumată s-a topit.

Am înviorat natura,
I-am dat mireasmă de crin.
Susurul l-am pus în ramă
Şi-am surpat tot ce-i pustiu.