Raza de martie, desculţă,
Pe faţă-mi estompează teama
Şi lacrima de ieri, mascând o urmă,
O cicatrice de demult.
Răbdarea a învins trecutul
Cu arma timpului - medic suprem,
Ce nu s-a întors spre mine nicio clipă,
Urmându-şi calea, înaintând spre infinit.
Azi soarele a înflorit
Pe câmpul cerului ce-mi şade-n faţă
Ca zâmbetul schiţat pe chipul meu acum;
Şi-i primăvară-n mine, iar păsările cântă
Cu o poftă neîntâlnită...
Au dispărut toţi norii ce-mi îngrădeau privirea,
Iar gândurile mele de solzi s-au curăţat
Şi-s clare ca o apă lină.
E martie-n suflet şi în minte,
Din fiece senzaţie înmugureşte un gând.
