Un gând… - rescrisă

O linişte adâncă s-a furişat în mine,
Pe-un ton de vânt gânduri pictează,
Iar simţurile-s stinse,
Prin vene-mi curge timpul.
Himeră-n întuneric, ce împleteşte vise,
De neştiut m-apropii
Sorbind frânturi de suflet.
Un frig în mine naşte
Fiori crestaţi de teamă,
Ce urcă precum seva şi-apoi se răspândesc,
De gânduri se apropie.
În mine ai rămas colţ de natură moartă
Şi-acum vibrezi de teamă
Că n-am să te găsesc...

Glas mut - rescrisă

Când lacrimi curate revigorează capăt
Doar florile de sticlă ascund privirea tristă...
Te-ai rătăcit prin gânduri nocturne,
În plânset scăldat
Şi ofilit pe faţa-mi poleită...
Un cimitir oraşul, natura anonimă
Ma poartă-n necuvinte prin umbra ce-am rămas.
Nici urmă nu rămâne, cărarea-i estompată,
Ai surghiunit şi glasul ce te ruga să stai...

Încă… - rescrisă

S-au stins luminile-n oraş,
Uşor alunecă un glas,
Un strop
De ploaie în ochiul străzii.
Se mai aude simfonia,
Cum rupe pânza de tăcere
Şi răscoleşte mâlul în oglinzi.
Încă-i târziu, dar pare că-i devreme,
Încă aştept, dar timpul nu mai vrea.

Sunt doar o umbră… - rescrisă

Sunt doar o umbră, o pată-ntunecată,
Legată de piciorul unui biet copil,
O conturare obscură, imprecisă
Ce urmăreşte-un trup nepotrivit.
Eu nu am suflet, nici gândire,
Nu am nevoi, nici supărări,
Sunt doar o umbră fără zâmbet,
Un om de fum fără culori.
Şi-o să rămân un spectru, o fantasmă,
Un duh topit în întuneric,
O negură, o umbră ştearsă,
Ascunsă-n corpul aceluiaşi copil.

Sfârşit - rescrisă

Hoinăresc printre cadavrele dorinţelor aprinse
Lăsate-n calea unui vag trecut.
Citesc atenta in ele poftele deșarte
Tot ce visam, ce-a ars, ce-a dispărut.
M-a părăsit și sufletul de frică
Și orice simt în urnă îl așez,
O amintire în adâncuri mă furnică,
Imagini vii încerc să estompez...

Gheţar - rescrisă

S-au strâns atâția nori în mine
Și-ncepe ploaia, mă inundă.
Sunt rece acum...
Mi-e teamă doar să nu înghețe
Corpul meu,
Căci frigul mă va umple toată,
Ghețar aș fi, munte sticlos.
Atunci nimic n-ar mai rămâne,
Frânturi de gând s-ar destrăma,
Aș fi opacă, fără viață,
N-aș mai fi eu, ci doar creația ta.

Pustiu

Pustiu,
Şi gândul tace,
Cuvintele sunt mute.
Plouă...
Un ticăit se-aude
Cum rupe brusc tăcerea.
E cel ce ţine timpul,
Îl simt cum se grăbeşte,
Iar ritmul lui m-agită.
Fiori se ţes îndată
Şi sunete pictează gânduri.
De ce nu tac odată?
Aş vrea să le opresc!
În amintiri mă-neacă...

Picuri de ploaie

Aseară-ţi căutam privirea-n picurii de ploaie,
Te prelingeai tremurând pe sticla aburită.
Voiam să te-ating,
Întindeai mâna spre mine.
Urmăream cu degetul fiecare unduire,
Păstram ritmul tău.
În zori dispăreai,
Uscat te găseam adesea,
Cerul uita să plângă.

Nălucă - rescrisă

Sinistru e drumul, când
Ziua se stinge
Şi-i rece.
Vântul se-agită, îmi mătură calea,
M-aruncă în gânduri neclare şi seci.
Nălucă îmi pari, te-apropii de mine, dar
Iute dispari,
Vrei doar să mă vezi,
Să tulburi tot gândul, lăuntrica noapte.
Degeaba mai vii, căci
Vise îmi spulberi,
Mi-e teamă că mâine eşti doar un trecut.