Norii

Privesc cum norii fug
De parcă vor să se-ncălzească
Sau poate vor să m-ameţească,
Să nu-mi mai lase niciun pic de soare,
Să stau fără căldură
În cămăruţa obscură de cămin.
Atât de cenuşii sunt ei
Şi fără transparenţă
Şi-au peticit tot cerul
Sorbindu-l de lumini.
Atât de grei sunt ei
De visurile mele, de gândurile
De copilă ce se năşteau demult...

Trecutul

Trecutul e secunda ce s-a scurs
Şi firul de nisip ce-alunecă-n clepsidră,
Un ochi de timp în lada prăfuită
În care las frânturi de viaţă, amintiri.
Trecutul a-nceput de-acum
Şi se continuă în urmă...
E rece ca un fulg şi se topeşte-n gândul
Cel dintâi al dimineţii de noiembrie.
Trecutul este-n noi ca o lumină pală,
O lumânare-n suflet ce arde tot mai rar.

E liniște și pace...

Bucăți de ziuă s-au desprins din mine
Și globuri de-ntuneric m-au transformat în humă,
În universul sumbru lăsat la colț de stradă,
Răpusă de dorință pășind spre lumea ta.
Ascult tăcerea ce se lasă-n mine
Și-o inimă ce bate, un clopot ruginit
De-atâtea sentimente ce-au invadat nebune.
E liniște și pace...
Mai suflă câteodată un vânt și-un dor
Și totuși e tăcere în inima ce bate,
În gândurile mele, pe drumul înghețat...

Foc

Aud cum focul se răsfrânge-n vatră,
Cum lemnele trosnesc de-atâta supărare
Și-mi pare...
Că mici steluțe se desprind din el
Și-apoi se sting topindu-se în aer.
Privesc atentă fiece mișcare
Și simt cum ochii mi se-ncarcă de culori,
De foc și-s uzi...
De liniștea în care m-am îmbăiat de multe ori
Și m-am găsit în lumi străine.
Același foc mi s-a ascuns în mine,
Bucăți de soare, de căldură,
Un dor nebun...
În vultur de lumină te-ai transformat
Și-n suflet mi-ai pătruns.