Gara

Vântul bate tot mai tare
Spulberând tăcerea gării,
Noaptea nu mai vrea să plece
Înnegrind cărarea zării.

Norii-şi scutură mantaua,
Stropii pică zgomotos,
Băncile par dezgolite,
Ceru-i negru-ntunecos.

Niciun tren nu se iveşte,
Niciun om, nimeni nu e.
Liniştea se împânzeşte
Peste-al gării crud mister.

Frunzele dansează-n ploaie
Într-un joc ameţitor.
Efemer vârtej al nopţii
Către ziuă călător.

Musculiţele se-adună
Lângă felinaru-aprins,
Ascunzându-se de ploaie,
De vânt rece şi plictis.

Frigul parcă se-nteţeşte,
Aerul s-a dezmorţit,
Gara-n ceaţă stă şi-aşteaptă
Descleştarea unui mit.

Asfinţit

Suflet adormit de lună,
Scrum de negre dimineţi
Mi-este patima străpunsă
De dureri şi de tristeţi.

Asfinţit de viaţă plină
De amar şi supărări,
Brună inimă bătrână
Zdrenţuită de oftări.

Pom stufos de amăgire,
În grădină găzduieşti,
Fum de gânduri supte-n boare
De petale îmi trezeşti.

Roşiatică privire
A apusului meu pur
Care zace-n nemurire
În amorul stins, nebun...

Nimic n-am

Nu vreau sa mai visez...
Caci visurile-s zane,
Sleite de puteri,
Batrane...

Nici ganduri nu mai vreau,
Caci gandurile-s nimfe,
Innegurate, vagi...
Si triste...

Nici somn nu am de-as vrea,
Suspinele il surpa,
Ineaca linistea...
M-astupa...

Nici zile, nimic n-am
Caci toate-s pasari rare
Cu aripi frante-n zbor,
Neclare...

Nici umbre si nici praf,
Nici freamat nu ramane,
Nici suflet de lumina,
Nici maine...

Lumini

Vad lumini si ma indrept spre ele.
Vreau sa le-ating, dar nici ca reusesc.
Sa le cuprind in pumnii-mi degerati
Si sa m-apropii fara sa pasesc.

E vis sau realitatea obscura
De umbre impanzita si noroi?
E rautatea sparta in cioburi
De unde de lumina dinspre zari.

Un fir de praf danseaza molesit,
Distrus de mana care cauta vis,
Distrus de aburi de oftat aprins
Cand regasesc chemarea spre abis.

Si caut lumina, dar a disparut
Printre petale-amare de clestar.
Cad pe pamant si-aud un strigat mut,
Ma-ntetosez si pier pe-al vietii-altar.

Primavara

Zorii zilei se arata
Culegand raze de soare,
Susur de lacrimi stopeaza
Redand zambet cald de floare.

Pasarele jucause
Ciripesc fermecator
Colorand sublim auzul
Cu un ton stralucitor.

Iar o raza de lumina
'mi mangaie usor privirea,
Te zaresc stand pe o banca
Asteptandu-mi iar venirea.

Si aleea pare-umbrita
De castanii ce-o pazesc,
De parfumul ce imbata
Doi copii ce se iubesc.

Natura iar se trezeste
Dintr-un somn greu si adanc,
Micul ghiocel vesteste
O iubire la-nceput.