Amintiri

Amintiri
Îmi bat la porţile prezentului şi vor să intre...
Picturi zglobii, umbre-n culori,
Vise naive, ce tremură înlăcrimate,
Se văd şi-acum şi încă scânteiază,
Sub praful gri depus, în cufărul de sticlă
Al minţii mele...
Se-avântă, fără asigurare,
În traficul de gânduri ce traversează zona...
Tablouri valoroase sunt, mişcate de culoare,
Frumoase candelabre, ce-nsufleţesc trecutul,
Filtrând stropi de speranţă şi urme de-ntuneric.
Benzi desenate mii, pline de viaţă, mute,
Închid în ele ceruri şi valuri de lumini.

Eliberare

Miros letal
De visuri ofilite
Parcă mai simt şi-acum
Pe perna înnegrită...
Mai simt în vene
Venin şi decădere,
Mai simt noroi
Pe degetele fine...
Mai dă-mi un strop,
Un gram,
Din răul ce mă stinge!
Măcar să ştiu că scap,
Că nu mai ştiu de mine...
Mai dă-mi...
Un pic;
Atâta îmi ajunge,
Să mă retrag în zori,
Să zburd spre nemurire...

Zgomot şi umbră

Cad frunze de castani
Pe-aleea bătucită,
Pe banca ruginită,
Învelită-n brumă...
M-aplec uşor,
Ridic o frunză,
Privesc în jur,
Zgomot şi umbră...
Dansează copacii,
Vântul le cântă,
Fumuri alungă,
E zgomot şi umbră...

Sfârşit

Hoinăresc printre cadavrele dorinţelor aprinse
Lăsate-n calea unui vag trecut.
Mă uit atentă şi citesc în ele
Tot ce visam, ce-a ars, ce-a dispărut.
M-a părăsit trecutul şi sufletul
Şi orice simţ şi orice lacrimă,
Dar gândul, c-a fost cândva ceva m-a stins
Şi am căzut, şi m-am smintit de viaţă...

Tăcere

Lunatice fantasme
Se scurg halucinante
Şi plugărindu-mi mintea
Mă lasă fără grai.

Adoarme orice strigăt,
Cuvintele se sfarmă
Şi orice glas lăuntric
E mistuit, e stins.

Nici sufletul nu plânge,
Nici inima nu bate,
Timpul e surd şi tace,
S-a liniştit, e mort!