M-am lăsat să cad peste tine
cu brațele rupte
am visat că-i ajung sufletu-n zbor
și m-am trezit în picioare
(dacă întâlnești sufletul meu
donează-i stările tale
să te percep viu)
undeva
în psihicul meu
trăiește un copil
mecanic
împachetează inimi pentru noi doi.
Cum sunt
dacă mai sunt
și dacă chiar mă plimb prin mine
și te-ntâlnesc
nu știu
de timpul te-a lăsat să fii
sau eu ți-am zis să taci
și ai tăcut
și am tăcut
fără s-apuc de mână să te țin.
Dincolo de lumină e globul în care stăteai închis
mi-am astupat urechile să m-aud
aș închide și ochii
să văd de-a mai rămas ceva acolo
uneori cred că exiști
și aștept să zâmbești
alteori mă gândesc că
iarna asta s-a consumat la sfârșitul lui iunie
și nu-i văd rostul prea curând
te-am vândut lui Dumnezeu
și-am stins toate luminile
să nu mă caute nimeni acasă
mi-am adunat gândurile și m-am mutat în mine
a aprins cineva o lumină și pentru noi?
Ți-am pus viața să se usuce la soare
te-am ținut cu becul stins
să nu știi că te-aștept oricum
decât în trup feminin
m-ai răbdat
și-ai simțit odată cu mine fiecare emoție și gând
te-am decolorat ca pe mine
și-apoi ți-am pictat sângele galben
m-ai scuturat să te las
să nu mai chinui cu mine
ți-ai dat jos aripile râncede
și ți-ai aruncat inima
să ieși la lumină
să mă-ntorci din drum
să-mi pui ochii tăi.
Ce să fac Doamne
c-aș fugi odată cu timpul
m-aș închide în ultima primăvară
aș trăi într-un continuu început
ce să fac
m-aș ascunde de toți
să mă desfac și să ies
să las
în mâna Ta ce-a rămas
pe sub hainele astea murdare
nici vânt nu mai simt.
.jpg)
