Gânduri spânzurate de speranţe
Mi-au mai rămas
Din visurile-nmugurite,
Vlăstare fără frunze,
Pe margini de şosele
Ce duc spre împlinire.
Idei ce încă îmi foşnesc în minte
S-au ruginit demult
Şi-acum se-aşterne praful
Peste vitrina minţii
Umplută cu cristaluri.
Şi va rămâne praful
Când ce mai e apune
Ca un fecior de soare
Răpus în pragul serii
Împrăştiind făclii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu