E soare,
dar ce trişti sunt ochii tăi,
iubite...
şi încă mă priveşti, iar
degetele tale prin părul meu le vânturi.
Nici glasul tău nu-l mai aud,
iar liniştea e cruntă,
îmi ţese mii de gânduri.
În braţe iar m-ai strâns
a nu ştiu câta oară
şi mă săruţi de parcă
mâine nu mai eşti aici...
Mai ţine-mă de mână,
mai spune-mi un cuvânt;
tăcerea ta m-agită
şi mă tem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu