Septembrie,
răsărit de toamnă,
oamenii-şi poartă tristeţea, pustii
prin frigul străzilor tăcute;
par tot mai târzii...
Lăuntrice şoapte se ţes tremurânde,
iar vântul le-ngână, gânduri mă mişcă.
Septembrie, pe obraz
un strop mă sărută,
pe străzi văd bătrâni
cu sufletul gri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu