Ploaia din gânduri

Lasă-mă să-ţi sorb ploile din gânduri!
Vreau să-nţeleg rostul fiecărui cuvânt
înghesuit în mintea ta
şi-apoi golit lângă frazele ce mi le spui
când ne certăm...
Recunosc,
n-am învăţat să citesc ploaia,
îmi place doar s-o ascult.
Nici nu-nţeleg ce îmi spune, dar...
iubesc ritmul ei, cum
iubesc vocea ta,
sunetele ce-mbracă un zâmbet.
Stai închis în carapacea ta,
în costumul pătat de om
şi eşti singur,
cu tine.
Nu te teme, priveşte-mă în ochi!
Mi-e mai uşor să descifrez
ce se ascunde în tine.
Nu poţi să mă minţi,
sunt ploaie...