Tumult

Prea mult zgomot în jurul meu,
mă cert cu mine...
Gândul mi-e în cuvinte nerostite,
desprinse din dorinţe
spânzurate-n vid.
Ascult traficul continuu
ce se cufundă-n mintea mea
ca în neantul secat de culoare
şi mi-e somn;
pleoapele-mi par grele,
alunecă uşor, acoperindu-mi ochii.
Plouă...
Cu fiecare strop
mă simt mai ursuză
şi totul se mişcă;
materia-mpleteşte imagini, fantasme, iar
gându-mi schiţează doar temeri,
m-agită.
Adorm, ghemuită,
tumultul se-opreşte, cuvintele tac,
se dizolvă în mine.