La capǎtul zilei am vǎzut o umbrǎ,
se juca cu mine
într-un cub de cristal.
Mǎ ascundeam de luminile
desprinse din lampǎ;
uneori desenam liniştea unei lumânǎri
cu parfum de magnolie
sau pictam suflete vii în nuanţe de verde.
Mi-adun gândurile la umbra unui copac
ce-şi scuturǎ amintirile în muzeul din mine;
sunt eu şi un vis
cântat la chitarǎ într-o zi de octombrie,
un orb ce-şi cautǎ drumul în trecut.
2 comentarii:
Orb e poetul pentru lumea din afara...El are ochi doar pentru iubire, moarte si suflet!
Poetul nu e orb pentru lumea din afara. In ceea ce ma priveste, poezia e o combinatie dintre exterior si interior, dintre natura, ceea ce ma inconjoara si ceea ce e in mine.
Citeste si celelalte texte.
Merci pentru trecere! :)
Trimiteți un comentariu