Evantai de lumină...
Culori se petrec în vânt,
caută liniștea-n mine.
Uneori mă întreb
de ce nu bați la ușa gândurilor mele
înainte să intrii...
Te-aș alunga,
dar aș rămâne fără gânduri și,
poate fără mâine.
Măcar de-ai fi desculț,
să știu că-n zori nu mai găsesc o urmă,
dar ești trist,
iar eu sorb din neliniști adânci,
mă hrănesc cu idei și soluții.
E-o toamnă târzie...
în mine e cald,
iar cerul prinde-n ochi sclipiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu