Copilul
meu afon se strânge de gât și zbiară
se
aruncă-n noroi și te caută
își
smulge firele de păr
dar
gândurile nu s-au oprit acolo
le-am
zis deja
iar
tu te uiți confuz la fumul din grădină și pleci
cine
a dat foc toamnei
mă
doare
copilul
se vede-n oglindă un adult caraghios
își
adună picioarele-n mine și mă lasă să fug
ne
depărtăm tot mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu