Trec și tac toți anii ce-au crescut-o pe mama
am uitat să-i aduc aminte de ea
să-și mai schimbe hainele de stradă
și să-și cumpere liniște
sunt mică uneori
nu cred c-am prea mult și să plec
să am propria toamnă
o ploaie mi-ajunge
o ploaie alungă stoluri de gânduri
praful și ceața
tristețea sau moartea
o ploaie îmi spune că-i mama
trec nu tac toți anii cu mama
copacii-și lasă grijile-n vânt
ploaia are același glas
iar toamna asta-i mai caldă
acolo aici e un suflet de mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu