:

Au înghețat castanii
și cresc din tine rând de rând mai mult
cu tălpile reci

și port șosete 
cu mâinile-mi goale 
cu timpu-n ureche 
alerg prin tine, prin piețe și gări 
și prin noi

transpiră copacii și norii
se-ntinde pământul la soare
limita-i cerul
creionul și foaia din geanta mea neagră
cearșaful și umbra ce cade pe mine
se strâng într-un pumn amorțit
și ziduri de praf mă-nghesuie-n mine 
respir între noi mai acut 
mi-e gând de negând cu pielea cusută pe mine
pe tine 
cu ape mai repezi te strâng

îmi taie tot corpul  
nebunii-s cuminți pe schele mă-nalță în ceruri 
și-s om de neom 
iar norii nu mint
când plouă rodește pământul.