sâmbătă, 17 mai 2008

Fire de timp


Sădeşte secunde în viaţa mea, iubite
Ca să-nflorească minute mii şi mii,
Să crească orele pe lacuri străvezii,
Să se ridice zilele spre cer ca brazii
Şi săptămâni de dor să zburde pe câmpii.
Azi, lunile să zboare spre lumi necunoscute,
Iar anii să le prindă cu ramurile lor
Şi-apoi să se înalţe deceniile în viaţă
Şi secole de gânduri să urce-n infinit.
Tot astăzi timpul se despică-n fire,
Multe secunde se scurg înspre abis,
La miez de noapte clepsidra se întoarce
Şi ştiu că-ncepe iar o nouă zi.
Şi ceasul ticăie nebun în mine,
Iar clopotele nu se mai opresc...
Ştiu că sfârşitul mi-e aproape
Şi-ncerc să-l mint, să-i spun că n-o să plec.
Dar timpul nu m-ascultă şi s-opreşte,
Parc-obosit de-atâtea clipe şi trăiri,
Vrea să mă lase la poarta nemuririi
Unde nu-i ceas, nici capăt de trăit.

luni, 12 mai 2008

Să mă anunţi

Să mă anunţi când clipele se sting
Şi torţa vieţii nu mai vrea să ardă,
Când stropii sparţi din suflet
Mi se preling pe-o rază.

Să mă anunţi când timpul se opreşte
Şi ochii nu-ţi mai văd privirea,
Să ştiu să-mi iau adio de la visuri
Şi să-mi înec în gol simţirea.

duminică, 11 mai 2008

Spune-i iubirii

Spune-i iubirii să mă lase
Să-ncerc să aflu al ei mister;
Şi de-oi afla să-şi scoată masca,
Să văd ce-ascunde în privire.

Spune-i s-aprind-o lumânare
Pentru un suflet nins şi rece,
Să-ntindă coarda, să vibreze
Pe portativul vieţii mele.

Spune-i iubirii că mi-e sete
Şi vreau să gust din cupa ei;
Vreau s-o ating, să mă cuprindă,
Să o absorb, să o trăiesc.

miercuri, 16 aprilie 2008

Dorinţe

Dorinţe...
Fiare spumegânde
În căutare de hrană
Pe colinele abisului
În care mă cufund
Umbrită de păreri
Şi vise...

Multe dorinţe...
Adunate pe-o perdea
Fluturată sub soare
În adieri de vânt
Şi nesărate gânduri
Ce îmi inundă capul
Cu nimic...

Mai multe dorinţe...
Corăbii ancorate
În timpuri trecute
Şi nori de refuzuri;
Dorinţe bătrâne-
Crăiese nebune
Ce cos infinit.

marți, 15 aprilie 2008

Eroină

Escaladez triumful
Şi mă avânt în clipe
Tivite de-armonie
Cu adormit mister.

Înhum în mine frica
Şi fresca amintirii,
Sting orice glas al minţii
Şi-eliberez tăcerea.

Pătrund prin neguri triste
Şi-un clopot se aude,
E ceasul ce vesteşte
Căderea în neant.

Sfârşitul mă doboară,
Cu colţii mă înhaţă
Şi-n urma mea rămâne
Doar sângele-nchegat.

Şi trupul greu se lasă,
Fără simţire, rece,
Mă uit la el cu silă
Şi-n zare mă retrag.