marți, 15 septembrie 2009

Luminile stinse


La tine nu-i nimeni acasă,
luminile sunt stinse
şi eşti trist.
Aud doar liniştea ce-ţi freamătă-n vene,
dar nu te citesc,
porţi haine groase să nu-ţi îngheţe sufletul.
N-ai învăţat să te dezbraci de cuvinte,
crezi că le păstrez
şi n-o să le auzi niciodată.
Mi-e teamă de taina ascunsă în tine,
de străzile goale pavate-n trecut.
Mi-e teamă de ploaia ce-anunţi c-o să vină,
de gândul tău rece, tomnatic şi mut.
Te simt nepătruns,
încărcat de emoţie,
cu-n aer molatic, călduţ şi subtil.
Ţii poarta-ncuiată, să nu vină nimeni,
nu ştii că în ochi regăsesc un trecut...

joi, 10 septembrie 2009

Septembrie

Septembrie,
răsărit de toamnă,
oamenii-şi poartă tristeţea, pustii
prin frigul străzilor tăcute;
par tot mai târzii...
Lăuntrice şoapte se ţes tremurânde,
iar vântul le-ngână, gânduri mă mişcă.
Septembrie, pe obraz
un strop mă sărută,
pe străzi văd bătrâni
cu sufletul gri.

luni, 31 august 2009

Copilul din mine

Ţi-am zâmbit pe sticla aburită a ferestrei
într-o seară de iarnă.
Mă priveai.
În inima mea de copil
simţeam că aşa voi alunga frigul,
că zâmbetul meu
îţi va dezgheţa fiecare vertebră,
fiecare venă, fiecare celulă...
iar căldura mea
va ajunge la tine.
Când ai plecat mă simţeam rece.
Copilul din mine
nu înţelegea ce se întâmplă
şi plângea.
Stăruitor, desena zâmbete
în praful depus pe mobila veche,
dar nu le vedeai
şi s-au şters...
Azi zâmbesc şi eman iar căldură, dar
copilul stă trist
ascuns într-un colţ din mine.

sâmbătă, 29 august 2009

Afară-s tăcere


De ce-i atât de frig în cuvântul tăcere?
Îl rostesc.
Am căzut între abis și neant, iar
apele repezi din mine
nu-mi dau decât gânduri de moarte.
Sunt tulbure...
și totul se-agită în mine,
fiorii îi simt pe sub piele, iar
sângele-n vene se-ncheagă.
Tot corpul mă strânge,
îmi tremură carnea,
doar mâinile-s reci,
apasă pământul;
sfârșitu-i aproape, dar
nu vezi nimic, nu simți decăderea.
Sunt fadă, iubite...
pasivă și vidă;
vulcanii erup, afară-s tăcere.

sâmbătă, 22 august 2009

Cuvintele dor

Hai să numărăm ploaia!
Nu-mi spune nimic,
cuvintele sunt atât de seci
și mă dor...
Lasă liniștea să coboare în tine.
Cu fiecare strop
simte-mă tot mai aproape;
nu zi nimic,
lasă tăcerea să-mi mângâie trupul.
Respiră iubirea,
e tot ce avem...