Plâng spiritele visurilor mele,
S-au preschimbat în stane
În vagul meu trecut,
În sloiuri îngheţate
De neputinţă surdă.
Se zbat fără să mişte
În amorţire crudă,
Şi-apoi se sparg în cioburi;
Se-mprăştie supuse
Spre neguri neştiute,
Spre minţi necunoscute,
Unde se nasc iar visuri
Şi vor să fie mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu