Recădere

Din nou m-aleargă timpul pe căi nebănuite,
Spre vremuri încuiate şi gânduri bântuite
De palide himere ce vor să mă atragă
În dansul lor sălbatic şi-mi pare c-ameţesc...
Că totul se învârte şi vocile mă strigă,
Mă cheamă mai aproape, c-apoi să mă împingă
Spre orizontul magic al falnicelor clipe
De recădere-n focuri ce-mi mistuie fiinţa.
Se zbat ca nişte fiare ce simt miros de frică,
Mă sfâşie, nebune, tot trupul mi-l despică,
Mă lasă fără umblet, fără căldură, goală
Tot sângele l-adună şi-mi pun în loc otravă.