Se adună norii-n agonie
Ploaia
Îmi mișcă un firicel de gând
Pe-acoperiș se scurge
Atomii vibrează în culoare
Și lutul mă strânge
Mă astupă
Iar plouă materia se mișcă
Pădurea-mpletește ecouri ce plâng
De ploaie și cerul e greu e bătrân
Apasă pământul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu