
În visele mele plouă.
Genele-mi sunt cusute
cu fire groase de lână
şi bate vântul.
Păşesc spre etern.
Un greier
îmi ţârâie-n ureche,
îngân ceva.
N-aud cuvinte,
se-ascund undeva
sau poate sunt mute sau slute...
Răsună în mine
ecouri, silabe,
frânturi de poem.
Poem
ce îmbracă trecutul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu