Rugă

Îi priveam ochii îmbibaţi de lacrimi,
apoi părul îi acoperea,
se uita în jos.
Am ridicat mâna,
voiam să o mângâi,
s-o iau în braţe.
Simţeam cum durerea-i mă cuprindea şi pe mine,
inima mi se strângea;
am restras mâna.
O priveam,
părea răpită din mine însămi,
credeam c-o înteleg,
nu voiam să mai plângă.
Il ruga să-i dea copiii-napoi, dar
ei se-ascundau printre mormane de piatră
şi-i căuta...
Absentă, mă rugam şi eu
în templul din mine...