Când plouă
din mine ies gânduri și zboară
globuri de fard se desprind din colț de ochi
și se întind pe față
ca după o frământare îndelungă
obosite se resimt
pe geam apa tremură
trenul se ia la întrecere cu ploaia
iar eu urmăresc șinele ude
între cer și pământ
primăvara și-a croșetat vesta
până atingi orizontul cu privirea
poți să cauți știuleții de vis rămași
pe care ne sprijineam
când număram floricelele de porumb
și mă prindeai de mână
ca de un capăt de gând să-l pornim împreună
când plouă
sunt un copil răpit dintr-un cor de inimi pline
închid ochii să fiu cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu