"Singurătatea este cea mai profundă realitate a naturii umane. Omul este singura fiinţă care ştie că e singură." (Octavio Paz)
Singurătatea ... o imagine a lumii în care doar umbra-ţi este fidelă, doar ea e mereu lângă tine şi nu te părăseşte niciodată. Plouă ... frigul amorţeşte tot ce e în jurul meu, şi e pustiu. Doar băncile veghează, stau nemişcate şi parcă mă privesc fără răsuflare. O stare de melancolie mă cuprinde, tristeţea parcă bate la uşă şi-i deschid, fără să mă gândesc că mă prinde în mrejele ei ... sunt singură, un fior mă scutură, mă face să tremur. Mă uit la ceas ... ticăitul se aude, parcă, din ce in ce mai tare. Crează o stare de nelinişte sufletească, interioară, ca şi când ceva se apropie de mine cu paşi repezi şi nu pot face nimic. Timpul trece, dar ca şi când ar sta pe loc ... s-a oprit. Totul e îngheţat, totul zace. O linişte totală se lasă ca o ceaţă, dar ticăitul încă se aude. Chiar sunt singură, iar atmosfera din jur imi dă senzaţia că sunt abandonată de toată lumea. Oare de ce? Sunt considerată o fire dificilă şi neînţeleasă. Nu ştiu de ce mă văd toţi aşa. Sunt un om ca oricare altul. Sunt un om ... şi exist ... mă aflu singură într-o lume diferită sau poate eu sunt diferită de această lume. Atâta mizerie ... atâta dezordine, atâta superficialitate care mă intrigă, mă enervează. Parcă era altfel, mi se pare că aş fi trăit într-o altă lume, lângă alţi oameni şi dintr-o dată am căzut aici şi m-am trezit ... m-am trezit la realitate; mi-am dat seama că nu e ceea ce credeam. De ce e lumea aşa? De ce atăta răutate? Cu ce folos? Sunt intrebări la care nu-mi răspunde nimeni şi, totuşi, poate fiecare are în el această parte a mea. Poate fiecare într-un anumit moment se simte aşa ... se simte singur, abandonat într-o lume, care deşi îi este foarte cunoscută, acum
Un comentariu:
Singuri ne nastem,singuri murim,dar traim impreuna:--intre noi,oamenii,fiinte din"materie"dar sociale;--alaturi de Dumnezeu,ca fiinte din "Suflare",doar daca o si constientizam (trairea).
Trimiteți un comentariu