Linişte rece... nelinişte clară Îmi frământă tot corpul,
Tot gândul ce zboară...
Tot sângele se uscă-n mine,
Mă strâng şi venele de-aseară,
Printre celule curge ploaia,
Mă dor şi ochii,
Răceala mă-nfioară.
Numai tăcere se mai aude-n mine,
Tot simţul a murit
Şi inima e mută,
Un gând se zbate în surdină,
E gol demult, se pierde în trecut
Alături de fiinţa rece...
2 comentarii:
Linistea nu e rece dintotdeauna. Se va gasi momentul cand ea-ti va fi calda si imbietoare:P
"Liniste rece... neliniste clara" e de fapt o comparatie, linistea rece e nelinistea clara. :)
Trimiteți un comentariu