Nu-l pot lăsa deoparte;
Mi se-oglindeşte în faţă
La fiecare pas...
Mă urmăreşte ca o umbră
Şi vrea să stăpânească totul,
Tot gândul ce se află-n trafic,
Toată fiinţa mea.
Mă-ntreb de ce nu stă în urmă? De ce aruncă cu-amintiri?
Da... ştiu, are un rost în viaţă,
Dacă n-ar fi, n-am ştii nimic,
Nici n-am trăi,
Căci el e sursa existenţei noastre,
E seva care curge spre viitor acum.
Şi totuşi l-aş ascunde,
Căci nu mă lasă-n pace,
Mă ţine prizonieră
În cartea lui de vise;
M-atrage mişeleşte...
Îmi fură tot prezentul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu