În neguri sinistre se îmbracă timpul Când zorii se ascund după cortina serii,
Iar vântul e harnic, îmi mătură calea,
Mă umple de gânduri mărunte şi seci.
Îmi pare adesea că văd o nălucă
Ce-aleargă spre mine, în braţe s-o prind,
Dar nu se apropie decât să mă vadă,
Să-mi dea un fior, apoi să dispară
În ceaţa căruntă ce cerne amintiri.
Degeaba mai vine căci doar mă îngheaţă,
Nu-mi cere nimic, nu-mi spune un cuvânt,
Vrea doar să mă chinui, să-mi spulbere vise.
Ştiu, pot s-o alung, dar nu vreau să plece,
C-atunci n-am nimic... doar vagul trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu