Dacă aş fi pădure
cu drag mi-aş pune sufletu-n culori
şi te-aş lăsa să te apropii
ţi-aş şopti acelaşi poem
tu încerci să dezlegi cuvinte încrucişate
nu ştii că te văd
dar sunt om
nu ascund nimic
dimineaţa nu se trezeşte odată cu mine
mă lasă să încerc prima frigul de afară
niciodată nu ştiu cum s-o astept
şi cum se arată
deci simt
doar tu îmi spui că sunt mai rece ca toamna
timpul se aşteaptă să ţin pasul cu el
nu mă grăbesc
mă gândesc la lucruri banale
şi vreau să semăn cu mine
trage-mă de mână
vreau să mă întorc pe dos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu