Eres

Ești o viață
prea naiv să-nțelegi războaiele purtate cu noi înșine
și răul inconștient pentru care o să fii trist cândva
m-aș rupe-n bucăți cu zece mâini deodată
dacă aș știi că pot umple un gol pe care l-am lăsat
sau poate m-aș da pradă câinilor
să nu mai știi că exist

e cam târziu
ascult flacăra ce-mi arde în sobă
mă chinuie vise, eresuri, cuvinte
cu fiece tremur ce urcă spre gânduri
mă simt mai păgână

aș pune un zid între mine și tine
între ceea ce cred și ceea ce simt între noi

m-aș dezbrăca in mii de cuvinte
de frica nebună, reproșuri ce mistui
spunându-mi că-i bine să fiu doar cu tine, să fim absoluți
mi-e teamă de mine când vrei să te-apropii
m-aș ține legată să nu pot fi eu
să mă lepăd de tine
mă leagănă gândul că nu ești cu mine în zori.