Prea devreme

Vremea se-apleacă peste umerii mei
simt fiecare zi
ca desprinsă dintr-un ton preluat de bătaia vântului
și oprită într-un nai stricat
am ajuns să mă cuprind și să trag de mine
mă privesc în oglindă
poate dacă m-aș privi mai des
n-aș mai uita cine sunt și ce caut aici

în depărtare norii se-nchid
vântul mă-mpinge ca un tată
copilul temut de valuri, timid
m-aș opri să-i strig să aștepte
că sunt mare acum și eu decid pentru mine
dar par că ascult

aș vrea să cred că încă e vară
dar frunzele cad prea devreme în mine
cu-n salt am ajuns în ziua de mâine
și nu mă grăbesc să nu fiu copil
sunt zile și plouă și cresc neschimbate
călăul le-adună, se trec pe caiet
el coase oglinzi de cămașa de noapte
de ziua de ieri, de mâine grăbit.