Orchestra caută sunete să-și lege corzile
cu ochii tăi
în gară
un câine latră a jale
și-o ușă scârțâie să ridice ceața
se-aude un copil
parcă-mi tușește în creier
și mă scutur ca de un tremur
nu toate gările sunt la fel
m-alergi prin zăpadă
picioarele-mi sunt înghețate
aud doar zarva trenurilor
ce pare că-mi iese de sub picioare
vântu-ți suflă geana de pe obraz înainte s-o prind
ești mai cald ca ultima dată
și nu știu de ce
uneori mă întreb
ce culoare are viața ta?
în seara asta
gara prinde liniștea și se rotesc într-un joc
mă amețește privirea ta
mă simt închisă într-un glob de neviață
și dau din picioare să mă trezesc
n-am ajuns prea departe
pe pod nici câinii nu mă mai văd
fiecare se îngrijește de sine
ce-nseamnă să fii om?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu