
Și globuri de-ntuneric m-au transformat în humă,
În universul sumbru lăsat la colț de stradă,
Răpusă de dorință pășind spre lumea ta.
Ascult tăcerea ce se lasă-n mine
Și-o inimă ce bate, un clopot ruginit
De-atâtea sentimente ce-au invadat nebune.
E liniște și pace...
Mai suflă câteodată un vânt și-un dor
Și totuși e tăcere în inima ce bate,
În gândurile mele, pe drumul înghețat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu